Recenzii de cititor, de autor şi recenzii-expert

Self-publishing şi suspiciunea calităţii
Efectele digitalizării şi accesul nerestricţionat la resursele internetului s-au manifestat în industria cărţii încă de la începutul anilor 2000. Fenomenul print/publish-on-demand (POD) sau self-publishing a avut o creştere impresionantă, care a depăşit toate previziunile. La ora actuală, oricine poate publica o carte pe cont propriu şi multă lume o face, ceea ce reprezintă cauza principală a creşterii masive a numărului de titluri de carte existente şi a ratei de apariţie a noilor titluri.
Deşi iniţial acest instrument a fost primit cu “urale” şi utilizat la capacitate maximă, prin numeroasele platforme de self-publishing, de autorii avizi de publicare şi “libertatea” pe care creaţiile acestora o dobândeau nefiind supuse analizei şi filtrelor experţilor editurilor clasice, efectele acestei creşteri s-au întors până la urmă – în mare parte – împotriva tuturor autorilor de carte: un titlu nou devine aproape “invizibil” între sutele de mii de titluri din categoria sa, iar atunci când este vizibil, potenţialii cititori se întreabă dacă are sau nu vreo valoare literară, nefiind trecut prin mâna experţilor editoriali. Într-adevăr, realitatea faptică a scos la iveală cărţi scrise sub standardul literar acceptabil, unele chiar cu text necorectat, abundând în greşeli gramaticale şi de exprimare. Alte cărţi reflectă doar vanitatea autorului, fără a avea un subiect şi un conţinut relevant din punct de vedere literar sau ştiinţific. În aceste circumstanţe, potenţialii cititori şi experţii industriei cărţii au conştientizat nevoia unor filtre, instrumente sau resurse suplimentare prin care să se decidă care titluri merită atenţia şi care nu. Este premisa de manifestare a rolului autoritativ al recenziei de carte. Atâta timp cât ne aşteptăm ca recenziile să fie neutre, obiective şi oneste, acestea vor indica titlurile care au ceva valoros de oferit cititorului, indiferent de modul de publicare al acestora.
 

Recenzarea reciprocă şi recenzarea expertului
Ca autori, ne bucurăm când un cititor neutru postează o recenzie favorabilă. Vedem că nu numai noi credem în lucrările noastre, dar şi alţii le apreciază, şi sperăm că această apreciere va continua şi se va reflecta în vânzări. S-a generalizat deja practica recenziilor reciproce între autori, pe platforme de carte influente, precum Amazon, Barnes & Noble sau Goodreads - “Eu îţi recenzez cartea ta, tu pe a mea”; autorii devin cititori şi recenzenţi. Este un mod gratuit de a creşte numărul recenziilor, aplicabil mai mult titlurilor de ficţiune. Este discutabil dacă această practică este sau nu împotriva eticii profesionale. Pe de o parte, condiţia primară ca un recenzent să îşi posteze recenzia este citirea cărţii, astfel că recenzia poate fi considerată cel puţin validă. Pe de altă parte, există semne de întrebare asupra obiectivităţii acesteia, atâta timp cât finalizarea reciprocităţii presupune iniţial o recenzie favorabilă din partea recenzentului-solicitant. Atunci, suspiciunea privind obiectivitatea recenziilor devine efectul de bumerang împotriva metodei reciprocităţii, aşa cum creşterea pieţei de self-publishing a avut ca efect alterarea calităţii editoriale.
Oricum am da-o, este clar că rolul expertului nu poate fi eliminat din industria cărţii, fie ea şi “democratică”, iar dacă publicarea “non-expert” nu poate fi restricţionată, aşa cum libertatea economică şi de utilizare a internetului nu poate fi abolită în niciun domeniu, la nivelul recenziilor de carte, expertul poate contribui decisiv prin autoritatea şi expertiza sa la marketingul titlurilor şi informarea obiectivă a potenţialilor cititori. Astfel, o recenzie realizată de către un expert literar, un autor consacrat sau un expert într-un domeniu ştiinţific în care se încadrează subiectul cărţii va avea o influenţă mult mai mare decât mai multe recenzii ale cititorilor sau autorilor, luate la un loc. La aceasta se adaugă şi avantajul unei recenzii detaliate, faţă de obişnuitele recenzii scurte postate de cititori, precum şi publicarea pe unele canale de specialitate, care contribuie în plus la gradul de autoritate a recenziei. Nu în ultimul rând, o recenzie-expert poate însoţi titlul ca recenzie editorială, alături de synopsis, oriunde acesta este listat sau promovat, pe când o recenzie de cititor nu poate avea acest statut.
 

Recenzarea titlurilor non-ficţiune şi a celor legate de ştiinţă
Pentru majoritatea titlurilor din genul non-ficţiune, conţinutul sau cunoştinţele dobândite sunt ceea ce contează pentru experienţa cititorului şi mai puţin experienţa emoţională specifică ficţiunii, de care vorbeam mai înainte. Astfel, synopsisul şi tabla de materii pot fi suficiente pentru decizia cititorului de a citi un anumit titlu şi numai recenzia unui expert în specialitatea cărţii poate schimba acea decizie. Sigur, există şi o largă categorie de excepţii – eseuri, critică literară, politică sau istorie narativă, biografii-memorii, artă-fotografie, etc. – unde există o oarecare experienţă emoţională.
O categorie aparte de titluri relativ la puterea şi rolurile recenziilor sunt titlurile legate de ştiinţă (inclusiv academice şi neacademice – educaţionale, de popularizare, eseuri ştiinţifice sau filosofice, metodologice-pedagogice). Astfel de titluri necesită recenzenţi cu autoritate, preferabil din mediul academic, cu expertiză relevantă în subiectul cărţilor. În timp ce orice cititor poate recenza o carte de ficţiune, exprimându-şi experienţa lecturii şi ajungând ca recenzia sa să fie luată în considerare de noii cititori, o atare recenzare nu este aplicabilă pentru o carte cu subiect ştiinţific, pentru care este nevoie de un alt tip de recenzent. O astfel de recenzie - în care elementul senzorial-emoţional lipseşte - necesită atât cunoaşterea subiectului, cât şi autoritatea academică şi obiectivitatea evaluării şi recomandării de citire ulterioară. Procesul de recenzare ştiinţifică este mult mai complex decât cel al unui titlu de ficţiune şi necesită mai mult timp. Dincolo de verificarea conceptelor, a validităţii argumentelor şi a consistenţei logico-ştiinţifice, de multe ori este necesară o cercetare suplimentară pentru a plasa subiectele şi ideile autorului într-un cadru general ştiinţific, precum şi a le lega de referinţe binecunoscute, comparând conţinutul cu literatura similară existentă. Autorul unei recenzii ştiinţifice nu realizează numai o descriere şi un sumar al cărţii recenzate, ci de fapt un studiu. Tocmai de aceea, recenziile de carte academice publicate în reviste ştiinţifice sunt verificate şi revizuite (peer-review) precum orice articol de cercetare. Recenziile ştiinţifice pot fi de tip academic sau neacademic. Recenziile academice sunt publicate în reviste ştiinţifice (journals) şi urmează un set de norme academice privind con tinutul şi organizarea, având audienţa din mediul academic. Recenziile ştiinţifice neacademice sunt destinate industriei cărţii, putând fi publicate pe orice canale. Acestea din urmă nu fac la rândul lor niciun rabat de la rigoarea ştiinţifică în analiza şi evaluarea cărţii. Bineînţeles, metoda recenzării reciproce între autori pe platforme de carte nu funcţionează pentru non-ficţiunea ştiinţifică, unde expertiza şi profilul recenzentului sunt esenţiale. De altfel, acest demers ar fi practic imposibil din start, din punct de vedere tehnic.

Publicarea recenziilor de carte »

Ce este recenzia de carte. Puterea recenziilor de carte »

 

 

index »